Mediu Sanatate Sport

Bicicleta lui Dumnezeu

adi-hadean-smallIn copilarie imparteam bicicleta cu fratele meu, cu copiii de pe strada, care-si imparteau si ei (cei care aveau) bicicletele cu noi. Imparteam aproape orice aveam, de la “o musca” de mar sau de pita cu untura si rosii, la putinele jucarii pe care le aveam. Sa stii sa imparti e mare lucru. Sa stii sa imparti drumul cu altii, de exemplu, poate fi vital. Invat asta in fiecare zi, de cand mi-am cumparat bicicleta (n-am mai avut din copilarie, dar stiti cum e, mersul pe bicicleta e ca…mersul pe bicicleta, nu se uita niciodata) si o folosesc pentru deplasarile mele zilnice.

De fiecare data cand ies din curte cu bicicleta, Dumnezeu isi face loc in sa alaturi de mine. Altfel n-as supravietui in Cluj ori in escapadele pe care le fac in afara orasului. Mi-am luat casca. Mi-am luat benzi reflectorizante pentru brate si picioare. Cu licurici. Lucruri care ar trebui sa ma faca mai vizibil si in felul asta sa ma protejeze. Cred sincer ca n-au niciun rost, pentru ca doar bunul Dumnezeu te mai poate apara in fata indolentei si a nepasarii fata de aproape, in fata nesimtirii care incaleca zilnic firescul si uneori se confunda cu el.

Nici macar nu vreau (azi) sa ma intind la vorba pe tema pistelor pentru biciclisti. Ele sunt mai mult de forma si oricum nu te apara. Am vazut cu ochii mei un biciclist lovit de o masina pe banda pentru biciclete. Naduful meu de azi are legatura cu faptul ca pentru cei mai multi dintre soferii de la noi, biciclistul nu-i un partener in trafic. Biciclistul e cel mult unu’ care-l incurca pe el, soferul. Recent era s-o fur de doua ori (o situatie buna, sunt zile in care numarul trece de 5). Zilnic trece pe linga mine un camion care aproape ca ma freaca, zilnic ma claxoneaza cate un sofer de la RATUC, prea obosit ca sa iasa putin de pe banda, zilnic trece pe langa mine cate un copil de bani gata care crede ca intre doua semafoare se desfasoara o etapa din raliul Romaniei.

Dragi soferi, un biciclist nu are alta carcasa-n jurul lui decat grija lui Dumnezeu. Daca El e ocupat cu amanarea apocalipsei sau cu cine stie ce alt necaz si-si intoarce ochii de la noi o clipa, ne cam omorati. E pacat, pe cuvant, ca suntem oameni si noi, poate ne asteapta un copil acasa, poate am incuiat pisica in apartament si moare de foame dupa ce termina mustele si gandacii din baie.

***

Adi Hadean este, in cuvintele lui, un “gurmand, gastronom, bucatar si multe altele”. El este si unul dintre cei mai cititi si apreciati bloggeri din Romania si un pasionat ciclist urban. Iar cei care l-au cunoscut spun ca este si un om senzational. Mai multe retete si povesti spuse de Adi pe www.adihadean.ro

1 comentariu



Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *