Invitatul lunii

Educatia corecta – drumul de la „usor” la „mai bine”

Cati parinti sau profesori simt ca, pentru un copil, a invata sa iti protejezi sanatatea, a invata sa iti administrezi resursele, a invata sa fii responsabil, sa iti asumi riscuri etc. trebuie sa fie, natural, parte a unui proces de educatie, alaturi de a invata sa citesti sau sa socotesti?

Obisnuim să folosim des sintagme ca „educatie antreprenoriala”, „educatie civica”, „educatie financiara”, „educatie pentru sanatate”, insa nu obisnuim sa vorbim de „educatie pentru a citi si a scrie corect” sau „pentru a gandi corect”. Procedam asa pentru ca simtim nevoia sa alaturam procesului educational segmente, domenii pe care nu le consideram parte intrinseca a unui astfel de proces.

Ma uit adesea in jur, cu tristete, si vad cat de «cocoliti» sunt multi copii, mai ales cei de la oras, cat de dependenti de resursele familiei ajung tinerii la 25 de ani, cat de usor copiaza si cat de greu creaza, si inclin sa cred ca tot mai putini dintre ei simt lucrurile asa cum ar trebui sa fie ca urmare a unei educatii sanatoase.

Ne dorim ca generatia urmatoare sa traiasca mai bine si mai mult, dar prin modul in care interactionam cu ea, facem, fara sa vrem, exact pe dos. „Eu am trait greu, lui sa ii fie usor”. De parca „usor” ar insemna, obligatoriu, „mai bine”. Usor poate fi, de exemplu, sa te uiti cinci ore la televizor sau sa faci chat nearticulat pe net.

Cei corect educati stiu ca usor nu inseamna sa iti faca altcineva temele nici la scoala, nici in viata. Pentru ei, usor inseamna sa gasesti solutii la problemele pe care le vei intilni. Ori, pentru asta, e nevoie de mult mai mult decat ceea ce se invata in multe sisteme educationale ramase, din pacate, in secolul trecut (noroc ca avem doar 12 ani de cand suntem in alt secol).

Ne place sa ne referim la modelul finlandez, dar uitam ca in Finlanda sunt multe conditii „de mediu” complet diferite de ale noastre, care fac practic imposibil exportul unui astfel de model: populatie scolara mica, PIB urias, taxe mari pe veniturile mari si, in plus, parinti care ii invata pe copii sa fie seriosi si responsabili „ca niste adulti”, inca de cand sunt foarte mici.

Ne place sa ne uitam la modelul american, dar uitam ca in educatia lor primara se invata din texte si situatii inteligente despre a reusi, a esua, a incerca din nou, a lucra in echipa, a inova, a face serios ceea ce ai de facut; ca manualele de limba si literatura sunt inlocuite cu cititul textelor originale, ca plagiatul se pedepseste cu exmatriculare, ca orice operatie financiara la clasa este insotita de chitanta si rest potrivit,
etc.

Profesorul Solomon Marcus spunea nu demult, la o intilnire a oamenilor ce gandesc binele sistemului educational: „Prin educatie trebuie sa formezi capacitati de intelegere si de comportament, in situatii standard si in situatii inedite… Copilul are dreptul de a i se livra un discurs inteligibil si interesant...”

Intr-un loc in care educatia se face inca predominant prin acumularea de cunostinte mai degraba decat prin formarea de capacitati de intelegere si comportamente, prin intermediul Junior Achievement Romania, am adus, am dezvoltat, adaugat, probat si apoi am extins instrumente educationale care sa aduca in scoala ceea ce simteam ca lipseste.

Printre ele, educatia financiara. De ce este atit de importanta? Pentru ca dorinta de independenta financara nu se educa dupa 20 de ani. Pentru ca administrarea cu grija a resurselor care sunt, evident, limitate, nu se face numai dupa ce ai un salariu si o familie, iar responsabilitatea pentru ceea ce faci sau trebuie sa faci nu se mai poate educa daca esti deja adolescent. Pentru ca nu poti sa inveti sa iti asumi riscuri si sa stii ca orice are un cost, daca cineva, parinte, profesor, prieten, bunic, nu iti atrage atentia de cand esti mic asupra acestor lucruri.

Asa au fost concepute si introduse in scoala programele de educatie financiara, intai ca programe non-formale si apoi ca disciplina la decizia scolii, pe grupe diferite de educatie scolara (primara, gimnaziu, liceu). Au fost create ca programe interactive, atractive, care sa transfere informatii, dar sa si educe atitudini si aptitudini care sa ofere usurinta in abordarea problemelor si sa simplifice, mai tarziu in viata, procesul de gasire a solutiilor de orice fel.

Programele bune, manualele bune, initiativele de durata necesita resurse oriunde in lume. Fara un finantator care sa inteleaga nevoia de investitie in educatie, precum este Raiffeisen Bank, doua dintre aceste programe de educatie financiara („Noi insine” – grupa pregatitoare + clasa intai si „ABCdar bancar” – liceu – detalii aici) nu ar fi existat. Fara dorinta bancii de continuitate si dezvoltare, acestea nu ar fi crescut. Lucruri despre care citim in alte parti si pe care ni le dorim si la noi in scoli au devenit astfel accesibile pentru mii de elevi si, de la an la an, pentru si mai multi.

Sistemul educational se schimba greu, oriunde in lume. De aceea, cei mai multi au inlocuit „a schimba” cu „a imbunatati”. Este mai la indemana si mai plauzibil. Asta fac si aceste programe de educatie financiara moderne: aduc in sistemul curent, intr-un mod flexibil, lucruri (manuale, activitati auxiliare, proiecte) create in asa fel incat integrarea lor sa se faca natural, iar efectul educational sa fie permanent.

Sa nu uitam ca inainte de a-i invata pe cei din noua generatie, noi insine mai avem multe de invatat. In incheiere va provoc la un exercitiu simplu: vedem zilnic obiecte utile, frumoase si scumpe. Ni le dorim. De cate ori, in decizia de a achizitiona un astfel de obiect, am socotit cate zile pe an il vom folosi si cat ne va costa pe zi bucuria de a-l avea, pentru ca mai apoi sa ne gandim ce altceva am putea face cu aceeasi suma, dar cu valoare adaugata mai mare?

Nu uitati: investiti in educatie! Oriunde, oricat, oricand!

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *