Artă şi cultură

Centrul Vechi – de odinioara si de astazi

Traseul Centrul vechi:

• lungimea traseului: 4 km,

• durata de parcurgere: aprox 1h

• numar de obiective: 119

Piata Universitatii — strada Toma Caragiu — strada Ion Ghica — strada Doamnei — strada Eugeniu Carada — strada Lipscani — strada Smardan — strada Stavropoleos — strada Postei — strada Sf. Dumitru — strada N. Tonitza — strada Franceza — Curtea veche — strada Covaci — strada Selari — strada Smardan — strada Lipscani — Piata Sf. Gheorghe — Piata Universitatii – harta

Cand acum mai bine de sase veacuri, mai precis in secolul al XIV-lea, „judetul“ de Ilfov scruta drumul Giurgiului de pe meterezele turnului de paza cocotat pe ridicatura de pamant din coasta dinspre miazanoapte a Dambovitei, privelistea ce i se infatisa trebuie sa fi fost una saraca. Cateva colibe, poate si niste mori de apa ori niscaiva acareturi alcatuiau ceea ce se numea un sat. Jur imprejur Codrii Vlasiei se intindeau adanci si intunecosi pana dincolo de zari. Numai turnul din caramida vestea orasul ce avea sa apara devenind samburele Bucurestilor. Cand Vlad Tepeş a dat cunoscutul hrisov din 20 septembrie 1459 unde e pomenit, pentru prima data, numele Bucurestilor, avem un reper de la care putem incepe a socoti anii certi ai urbei.

Targul a crescut cu vremea. Mai intai a fost o cetatuie in secolul al XIV-lea, apoi cetatea construita de Vlad Tepes, pe o fortificatie anterioara, apoi, pe masura ce a devenit resedinta domneasca au inceput a se aseza aici boieri si dregatori, negustori si mestesugari alcatuind Targul din Launtru. Au venit brutari, simigii, cofetari, zabunari, salvaragii, blanari, islicari, cojocari, selari, ceaprazari, cavafi, zarafi, marchitani, tabaci, covaci, cuimigii. Mai tarziu s-au ivit hanuri, s-au taiat strazi, iar in secolul al XIX-lea s-au ridicat hoteluri, apoi elegante edificii bancare. Au fost cutremure, incendii inundatii, navaliri vrajmase, ocupatii, razboaie, molime care au pricinuit necontenite distrugeri. De mai multe ori orasul a fost ras din temelii, dar a renascut de fiecare data cu indoita vigoare. Casele noi si-au sporit aspectul cu zidurile celor vechi, absorbindu-le si transformandu-le. Asezat in bataia vanturilor dintre Orientul pagan si Apusul catolic sau protestant, Bucurestiul n-a avut impresionantele monumente pe care le au Parisul, Londra, sau Amsterdamul. Nu-i de mirare ca un vizitator parizian al anului 1574, pe nume Pierre Lescalopier, calator in Bucuresti de la Venetia la Constantinopol nu reusise sa zarească „nicio cladire cumsecade“ („aucun beau bastiment“), comparandu-le cu cele cunoscute in occident.

Povestea Centrului Vechi, ale carui strazi si monumente avem a le cunoaste pe indelete pe parcursul traseului ce il propunem, e de fapt povestea unui oras. L-am putea numi chiar „orasul din oras“ daca-i socotim puternica personalitate reflectata limpede de contrastul dintre aceasta zona din inima capitalei si locurile cu care se invecineaza de-a lungul unui perimetru hotarnicit de Calea Victoriei, B-dul I. C. Bratianu, Piata Universitatii si Piata Unirii, la care mai putem adauga zona din jurul bisericii Sf. Gheorghe Vechi, pana la Calea Mosilor.

Centrul Vechi si-a pastrat astazi mai putin din farmecul de odinioara. Au ramas, desigur cladirile de demult, s-a conservat reteaua stradala dezvoltata in jurul celor trei axe principale care traverseaza zona de la est la vest si care se numesc strada Doamnei, Lipscani si Franceza. A pierit in schimb acea pitoreasca animatie stradala, au disparut celebrele restaurante unde cantau un Grigoras Dinicu, un Cristian Vasile, o Maria Tanase, unde zaboveau nopti indelungi un Cosbuc, un Eminescu, un Caragiale… Centrul Vechi al zilelor noastre este o lume a contrastelor stridente: cladiri impunatoare si strazi recent restaurate care stau alaturi de case greu incercate de vreme. Terase modeste se oglindesc in vitrinele unor cafenele de lux. Lumea e pestrita, grabita, ici cate un turist – strain – care sa strabata la pas stradutele intortocheate. Ici un teatru elegant, dincolo o curte darapanata. Si totusi, centrul vechi, ale carui intelesuri e limpede ca nu se lasa deslusite fugitiv, e o lume care merita descusuta, cunoscuta pe indelete si mai ales apreciata la adevarata ei valoare. Patrimoniul sau e marturia inceputurilor si devenirii unui mare oras.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *