Mediu Sanatate Sport

E greu sa alergi prin ploaie?

Ca avem colegi ambitiosi, sper sa nu va mai surprinda (pentru ca ar insemna ca nu-mi fac treaba bine :P). V-am tot spus despre cei 7 fantastici (:D) care se pregatesc pentru Maratonul International care va avea loc in Bucuresti, pe 9 octombrie 2011. E vorba despre Sorin Ichim, Mihaela Nanu, Iana Antonov, Andreea Irinie si Bogdan Jinga (toti din Bucuresti), Cristina Irimus (Cluj) si Iosif Endrodi (Sfantu Gheorghe). Pe scurt, Raiffeisen Runners. In curand va voi arata si un antrenament de-al lor, ca sa vedeti ce inseamna sa va supuneti conditia fizica unui test de 40 de kilometri. 🙂

Ei bine, desi nu au ajuns nici la jumatatea perioadei de pregatire, Raiffeisen Runners se apropie de pragul de 20 de km alergati de-o data. Se antreneaza in parc si la cursele din tara. Au invatat deja the basics: sa manance cu cel putin doua ore inainte de antrenament si sa faca intotdeauna o incalzire scurta, sa nu bea decat cateva guri de apa in timpul alergarii, sa inceapa cursa usor si sa isi pastreze energia pentru final.

Pana acum cel mai greu le-a fost sa se obisnuiasca cu rutina alergarii, atat fizic cat si psihic. Si tocmai de-asta o alergare prin ploaie e diferita, placuta. Pentru ca te scoate din rutina.

Dar il las pe unul dintre trainerii Raiffeisen Runners, Marian Chiriac, sa va spuna mai multe. Povestea e de weekendul asta, cand stim toti cum a plouat in Bucuresti. Doar ca in timp ce noi ne ascundeam pe dupa geamuri, ei alergau prin parc. Si se bucurau.

Ploua tare, cu bulbuci, ploua continuu de minute bune si e tot mai rece. Ar fi trebuit sa facem o alergare lunga de 16 km, in parcul Herastrau. De fapt, am inceput sa alergam, dar nu am apucat sa strabatem mai mult de cateva sute de metri pentru ca ploaia ne-a obligat sa ne refugiem sub o copertina. Cel putin aici nu ne uda.

Intr-un fel, ploaia asta deasa si aerul tot mai rece ne fac bine. Ne izbesc peste fata, ne zgaltaie putin si ne mai trezesc din somnolenta de dimineata. E duminica si nu e decat putin dupa ora sapte. La ora asta, oamenii normali abia se rasucesc, de pe o parte pe alta, in paturile lor comode.

Noi insa avem antrenament de facut si inca unul lung, trebuie sa alergam 16 km. Privim des la cerul innorat, povestim vrute si nevrute, orice numai sa se opreasca odata ploaia asta sacaitoare. Nimeni nu pomeneste de faptul ca ar fi mai bine, poate, sa ne intoarcem acasa.

In sfarsit, dupa aproape o ora de asteptare putem porni la drum. E multa liniste in parc, intrerupta doar de pasii nostri ce calca prin baltoace sau prin ghemotoace de noroi. Avansam mai greu decat de obicei, picioarele aluneca pe bitumul aleilor acoperite de mazga, trebuie sa ocolim multe ochiuri de apa statuta, dar niciunul dintre noi nu se opreste. Si nici nu se vaita.

Dimpotriva, incepem sa ne bucuram de aerul curat, de atmosfera limpede. Si de linistea unei dimineti de duminica, dupa ploaie.

Bogdan accelereaza. Are alt ritm, e mai bine antrenat si curand se distanteaza. Aveam sa ne revedem pe la jumatatea antrenamentului, cand ne trezim neasteptat cu el in spatele nostru. E ud, putin noroit si striveste niste vorbe mai grele in coltul buzelor. A ratacit drumul, a ajuns pe la mama naibii, prin noroaie, s-a mai si certat cu unii care il intrebau ce cauta pe terenul lor. Zambeste acum insa si continua sa alerge. Accelereaza.

Mihaela si Andreea alearga constant, aproape umar la umar. Mihaela nu prea se simte in forma, vine dupa cateva zile bune de raceala careia nu i-a dat inca de cap. Respira mai greu, paseste mai greu, dar nu se lasa. E si ingrijorata, in asteptarea rezultatului unor analize medicale. De ceva timp se simte putin mai obosita decat ar fi cazul, in plus fetita sa de cativa ani, dar si serviciul sunt solicitante. Nu concepe insa sa se opreasca din antrenamente, sa nu mai alerge la maraton. Spre finalul antrenamentului accelereaza, se distanteaza.

Andreea e mai tacuta sau, poate, concentrata la alergare. A inceput putin mai tarziu pregatirea, dar e ambitioasa, recupereaza repede. Acum o luna, la prima alergare comuna, de 6 km, a trebuit sa se opreasca de vreo trei ori. Astazi a parcurs fara oprire cei circa 16 km ai antrenamentului si pare sa mai aiba resurse.

Cu doua zile inainte, in alt colt al Bucurestiului, singura de data aceasta, Iana a alergat si ea o distanta lunga, de 15.5 km. Ca sa o citez: “A fost ok. Ma dor putin picioarele, dar e o durere constructiva “.

PS: articolul integral este publicat aici.

1 comentariu

  • Florin spune:

    Interesanta relatare. DIstanta exacta a maratonului va fi de 42 km + 195 m. Poate le doneaza banca cate-un Garmin forerunner 610 GPS.



Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *