Mediu Sport

Ciclist, caut pista in Bucuresti – partea 1

Pistele de biciclete. Partea I: problema

Povesteam vara trecuta tot aici, pe blog, ca mai obisnuiesc sa iau Bucurestiul la pedala din cand in cand; mi-am facut curaj (daca putem vorbi de asa ceva) sa vin cu bicicleta si la munca, traversand cam 10 kilometri prin oras. De atunci si pana acum, am marit considerabil numarul de plimbari si, implicit, de trasee pe care sa te dai cu bicla; la pachet cu sosirea primaverii, fireste.

Trebuie sa recunoastem ca numarul celor care folosesc bicicleta – fie ca mijloc de transport alternativ prin trafic, fie ca simpla plimbare sau ca sport de masa – nu e prea mare in Bucuresti.

Am ajuns recent  in Olanda si am inteles care-i treaba cu tara lalelelor, dar mai ales a bicicletelor (fiind iarna, lalele nu prea am vazut, insa biciclete – cu miile). Am inteles ce inseamna o infrastructura solida a pistelor de biciclete: ciclistul are propria lui banda, pe partea dreapta, marcata corespunzator (fie prin linii albe/galbene vopsite pe asfalt, fie prin diferentierea nivelului carosabilului), i se acorda prioritate de catre ceilalti participanti in trafic, este respectat si luat in considerare, bucurandu-se de aceleasi drepturi (dar si obligatii) precum soferii masinilor sau motocicletelor (ce-i drept, motociclete nu prea am vazut, caci toata lumea era pe biciclete, de la pusti cu rucsacuri in spate, la cupluri de tineri indragostiti si pana la oameni intre doua varste sau chiar mai in varsta).

Poate ca pentru Bucuresti comparatia cu Amsterdam (din punct de vedere al pistelor de biciclete) este o pura utopie. Nu neg asta. Se aplica, cel mai probabil, si altor orase: Berlin, Haga, Barcelona, Bruxelles, Londra, Viena etc. Insa cumva ciudat, in Sibiu pistele parca sunt mai normale, sau macar se apropie de normalitate.

Am reanalizat situatia din Bucuresti, oras cu 122 de kilometri de piste construite din 2008 si pana acum (conform hotnews.ro). In cele mai multe cazuri, le impartim cu pietonii care, ce-i drept, nici ei nu ar avea pe unde sa mearga.

Si-atunci ne miram ca nu sunt mai multi ciclisti prin oras? Sunt bune pistele, sunt eficiente? Daca s-ar imbunatati in vreun fel situatia, ar iesi mai multi oameni cu bicicleta? Ar da bolidul comod pe calul cu pedale? E o problema de mentalitate, de educatie? De ce se inghesuie lumea la metrou, in autobuze, in troleibuze sau tramvaie, dar mai ales, pe strazile arhipline de masini de diferite dimensiuni, medii si mai ales mari?

Cred ca solutii exista. Si daca urmariti blogul Raiffeisen Comunitati saptamana asta, veti afla cateva dintre ele.

Citeste si: Ciclist, caut pista in Bucuresti – partea 2

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *