Sanatate Sport

Raiffeisen Runners la o lună de la maraton

La o luna de la incheierea Maratonului International Bucuresti, dorim sa va prezentam cei 15 colegi ambitiosi care s-au antrenat timp de patru luni prin programul “Primul Maraton-Raiffeisen Runners” din acest an si care au terminat cu brio cursele la care s-au inscris.



Antrenamente intense, emotii, dureri, ambitie, perseverenta… toate acestea au condus la rezultatele demne de lauda ale alergatorilor “Raiffeisen Runners”:

Maraton

* Florin Cazan – 3h:49min:45sec
* Zsolt Sipos – 3h:56min:00sec
* Doru Gavrilă – 4h:00min:22sec
* Andrei Mihai  – 4h:20min:23sec
* Bogdana Diaconu – 4h:22min:57sec
* Cosmin Tronaru – 4h:29min:23sec
* Teodora Șaguna – 4h:39min:02sec
* Alex Ghemu – 4h:41min:54sec
* Monica Teodorescu: 4h:44min:02sec
* Teodor Tănăsescu – 4h:47min:53sec

Semimaraton
* Emil Șoucaliuc – 2h:00min:28sec
* Luminița Anghel – 2h:02min:50sec
* Ariadna Tănăseanu – 2h:17min:32sec
* Elena Baidan – 2h:28min:42sec
* Dana Drăgoi – 2h:45min:00sec (*timp estimat)

Va invitam acum sa cititi povestile lor, din care avem cu siguranta de invatat.

Alexandru Ghemu – Contabilitate

Acest maraton a fost o experienta placuta si, in acelasi timp, motivanta. Spun acest lucru deoarece cand am aflat ca se organizeaza programul, primul impuls a fost sa nu ma inscriu, deoarece nu mai incercasem niciodata sa alerg o distanta atat de lunga. Am facut inscrierea la indemnul colegilor, dar dupa primul antrenament a inceput sa-mi placa ideea si faptul ca as putea, intr-o perioada de 4 luni, sa ajung sa alerg 42 km. A fost o perioada cu antremanete atat usoare cat si intense, cu obiective din ce in ce mai greu de atins. Cum ar fi sa reusim sa nu cedam instinctului de a ne opri cum simtim prima durere, ci sa reusim sa trecem linia de sosire. Vom fi mandri si fericiti, pentru ca am reusit sa ne depasim limitele si, implicit, un record personal. Un merit destul de important pentru aceasta reusita o au cei 3 antrenori (Oana, Gabi si Marian) care ne-au impins, atat fizic cat si psihic, in momentele dificile de la antrenamente, dar si din timpul cursei. Terminarea cursei si faptul ca ma simteam foarte bine dupa antrenamente m-au facut sa-mi doresc sa particip in continuare la alte maratoane.

Andrei Mihai – Guvernanta IT

Experienta aceasta o iau mai mult ca pe o lectie de viata. Am inteles ca, daca iti doresti ceva foarte tare, prin perseverenta poti sa realizezi. In cazul meu s-a adeverit zicala „Never say never”. Dupa primul semi-maraton am spus ca nu voi alerga niciodata la maraton, mi se parea ceva de neatens. Cu toate acestea, doua luni mai tarziu eram inscris la cursa cea mare, terminand maratonul in 4 ore si 17 minute. Maratonul in sine a fost o experienta foarte placuta: emotia competitiei, pregatirea echipementului, oameni care te incurajeaza pe traseu si prieteni cu care te regasesti pe parcursul cursei. Strategia initiala a fost sa trag spre 4 ore, insa am ales in ultima clipa sa alerg la 4:15, ceea ce mi-a oferit un ritm confortabil pe toata durata competitiei. Partea grea a venit mult mai tarziu decat ma asteptam, abia pe la km. 37, in urcarea pe calea Victoriei, cand unul din genunchi incepuse sa ma doara, insa la acel punct stiam ca voi termina fara probleme. Cel mai mult mi-a placut faptul ca fac parte dintr-o comunitate, ca am alergat alaturi de niste oameni care impartasesc aceeasi placere pentru alergat. In plus am fost antrenat de niste oameni foarte bine pregatiti, care m-au ajutat enorm pentru a ajunge intr-o forma cat mai buna. Alerg si voi alerga in continuare, am inceput sa ma gandesc la antrenamentele din sezonul rece, la competitiile de anul viitor si cu siguranta voi alerga la Raiffeisen International Marathon 2014.

Ariadna Tanaseanu – Contabilitate

Tocmai terminasem “maratonul de invatat” (examen de ACCA) si simteam nevoia de gimnastica, asa ca participarea la programul de alergare mi s-a parut o ocazie perfecta. Primul antrenament a fost foarte greu, avand in vedere ca nu mai alergasem de vreo 15 ani si puteam sa alerg doar 4 km fara sa ma opresc, insa treptat am reusit sa depasesc mereu numarul de km parcursi pana atunci. Felul de a fi al fiecaruia se reflecta in modul si atitudinea de alergare. Astfel, in urma testului Yasso 800s din cadrul antrenamentelor, a rezultat ca sunt o persoana foarte echilibrata si organizata, fapt care se reflecta zilnic in atitudinea mea fata de viata. Aceast echilibru s-a reflectat si in timpul concursului, in sensul ca am pornit mai incet primul kilometru, dupa care mi-am intrat intr-un ritm putin mai accelerat pe care l-am mentinut pana la km 20, iar la final am facut sprint, asa cum faceam si la antrenamente. Totusi, in pozitia mea de alergare se vede o oarecare rigiditate care porneste de la modul cum calc, adica mai am nevoie sa invat despre tehnica de alergare. Antrenamentele au fost de foarte mare ajutor, iar discutiile cu antrenorii au fost foarte motivante, acestia incurajandu-ne tot timpul. Deoarece stiam ca este un termen limita, m-am gandit sa-mi fac strategia de alergat. Astfel am testat timpul in care as putea termina in cazul in care as merge in loc sa alerg. La un antrenament individual, am mers in ritm rapid 12 km pe care i-am terminat in aproximativ o ora si 40 de minute. Aplicand regula de trei simpa, rezulta ca in aproximativ 3 ore pot merge rapid cei 21 de km, fapt ce mi-a dat certitudinea ca o sa termin semi-maratonul in orice conditii. Dupa afisarea pe site a traseului, l-am facut cu masina pentru a mi se intipari in minte punctele de alimentare si pentru a sti in fiecare moment al cursei cat mai am de parcus. Deoarece in saptamana de dinaintea cursei am fost plecata din tara si nu am avut cum sa ma antrenez, ultimul antrenament l-am facut mental. Am alergat in gand cei 21 de km pe traseul pe care-l facusem cu masina. Atmosfera de concurs a fost relaxanta si motivanta: am facut glume cu alti participanti, am citit pancartele haioase, iar pe margine eram incurajati de copilasi si adulti. Participarea la semi-maraton a fost una dintre cele mai provocatoare experiente ale mele pe anul acesta, pe care am de gand s-o repet si in viitor.

Bogdana Diaconu – Directia Comunicare si Relatii Publice

In 2012 am inceput sa alerg, din dorinta de a face putina miscare in aer liber. Alergam destul de rar, fara niciun program si fara niciun scop. Incet, incet, am realizat ca alergarea imi aducea liniste si echilibru, mai ales ca treceam printr-o perioada foarte dificila in familie. Prima competitie la care doream sa ma inscriu a fost semi-maratonul din mai 2013, insa chiar inainte de cursa mi-am dat seama ca nu eram deloc pregatita, caci abia eram in stare sa alerg jumatate din distanta. Usor dezamagita de faptul ca nu m-am tinut de antrenamente, am facut un pariu cu mine ca pana in octombrie voi fi in stare sa alerg nu 21, ci 42 km. Mi-era clar unde gresisem si ce trebuia sa schimb – sportul, chiar si pentru amatori, nu e posibil fara perseverenta si disciplina. Asa am decis sa ma inscriu in programul Raiffeisen Runners. La inceput mi-a fost greu sa renunt la lucrurile din rutina zilnica pentru a face loc celor trei antrenamente pe saptamana. Cu timpul insa, am realizat ca antrenamentele m-au ajutat sa ma bucur mai cu folos de timpul liber, sa prioritizez si sa aleg lucrurile care au cu adevarat valoare pentru mine. Am ales si o cauza careia sa-i dedic acest efort de anduranta. Astfel, nu mai alergam pentru mine, ci pentru cineva care avea nevoie de ajutor, ceea ce m-a motivat si m-a ajutat enorm, mai ales in timpul cursei. Privind in urma, realizez tot mai mult cum fiecare alergare a fost o lectie despre disciplina si determinare, despre cum durerea te poate face sa renunti, dar tot ea te motiveaza sa continui, despre fericirea ce vine din lucruri marunte, despre camaraderie, despre recompensa faptelor bune, despre satisfactia de a-ti depasi propriile limite sau despre dorinta de a tinti tot mai sus. Sentimentele care m-au inundat la finalul maratonului, acele cateva minute in care simteam ca pasesc pe nori de fericire, au fost o rasplata atat de generoasa la care nu speram nicicand. A fost momentul cand am realizat ca sunt pe un drum pe care, odata ce-am pasit, voi merge tot mai departe, fara cale de intors.

Cosmin Tronaru – Dezvoltare Solutii IT

Programul mi s-a parut superb, mai ales pentru ca s-a mulat perfect cu planurile mele din acest an. Eram decis sa particip la maratonul din toamna si am inceput un program de pregatire ce a inclus si semimaratonul din iunie. Au urmat 4 luni de pregatire cu Raiffeisen Runners in care am facut ce face orice ”student”: am ascultat sfaturile profesorilor si m-am antrenat asiduu. Maratonul m-a prins pregatit din toate punctele de vedere, mai putin unul – probabil o carenta de magneziu. In timpul cursei am trecut de la bucurie si voie buna, la liniste exterioara si interioara, panica si agonie, parere de rau si conformare. De ce? Pentru ca greul a venit de pe la kilometrul 30, cand a trebuit sa ma intind pentru cateva minute din cauza unei crampe foarte dureroase la piciorul drept, avand nevoie de un masaj si un antiinflamator aplicat local. Am trecut finish-ul bucuros ca am terminat maratonul fara sa ma accidentez, dar totusi trist ca nu reusisem timpul pe care mi l-am propus. Insa bucuria si mai mare a fost cand, dupa ce am terminat cursa, tot ce puteam gandi si simti era: “Cand e urmatorul?”. Deja m-am inscris la maratonul de la Roma din 23 martie anul viitor, iar in septembrie vreau sa particip la Transmaraton, un maraton pe Transfagarasan. Probabil ca in 2015 o sa urmeze si un ultramaraton de 84 km pe Transfagarasan – cel mai greu din lume.

Dana Dragoi – Corporatii

Mi-a placut foarte mult acest program de pregatire deoarece am cunoscut oameni noi, colegi pe care nu-i cunosteam si cu care am legat o relatie de prietenie. Am fost foarte placut surprinsa sa vad cat investeste banca in noi. De la antrenori am invatat lectii de viata pe care nu le-am invatat in peste 30 de ani. Mi-a placut foarte mult sa fac parte din comunitatea alergatorilor, deoarece sunt oameni care reusesc sa se autodepaseasca si sa darame limitele si barierele mentale. In ceea ce priveste trairile interioare, de-a lungul celor 17 saptamani de antrenament, am trecut de la momente de bucurie si fericire (cand am reusit sa alerg 10 km, 16 km, 20 km si 28 km), la moment in care am plans sau am fost dezamagita, insa m-am simtit mai vie ca niciodata, sustinuta si incurajata, iar pentru toate acestea sunt recunoscatoare. Alergand pe distante mai lungi, mi-am gasit linistea interioara si armonia, insa tot mai am de lucru la capitolul „imprietenirea cu mine”, in special atunci cand sunt foarte obosita si corpul imi spune ca nu mai poate. Imi dau totusi seama ca sunt pe drumul cel bun si nu vreau sa renunt, voi continua sa alerg pentru a-mi atinge scopul. O dorinta speciala pe viitor este sa termin maratonul de la Paris.

Doru Gavrila – Trezorerie & Arbitraj

Avand o oarecare experienta in sporturile de anduranta, cand m-am inscris in program nu aveam asteptari prea mari, insa s-a dovedit a fi unul excelent. Din pacate, in timpul antrenamentelor am suferit diverse accidentari, astfel ca le-am intrerupt vreo 3 saptamani, dar n-am renuntat. In saptamana de dinainte de concurs am avut ghinionul unei enterocolite care m-a privat de o alimentatie corespunzatoare cateva zile, dar in zua cursei m-am simtit excelent. Am inceput alergarea maratonului impreuna cu colegul meu Zsolt si am tinut un pas constant pentru timpul propus de noi. Dupa 21 km ne-am privit si ne-am spus ca de aici incepe cursa noastra. La km 36 ma simteam bine si aveam impresia ca merg ca o masina nemteasca, ca totul merge perfect, iar spusele despre asa numitul zid care apare acolo credeam ca sunt povesti. Dupa un mic popas la toaleta lucrurile nu au mai functionat cum ar fi trebuit. Desi aveam impresia ca alerg cu acelasi ritm ca inainte, ceasul imi arata ca alerg cu 15 sec/km mai prost, ceea ce m-a demoralizat foarte tare. La km 38 a venit si “zidul”, care m-a lovit pe neasteptate. Crampele au aparut si in mintea mea se dadea o lupta crancena: trupul imi spunea sa ma opresc, mintea imi spunea ca trebuie sa merg mai departe. Am gasit puterea sa continui cursa mergand, insa ceasul a inceput sa „tipe” <speed up! speed up!> si nu m-a lasat deloc, astfel ca am inceput din nou sa alerg , dar nu cu mai mult de 5’50” pe km. La ultimul km insa revenisem la ritmul initial si am trecut linia de finish 3h57′. Programul “Primul maraton” a fost foarte bun, iar antrenorii au fost mereu aproapre. Ne vom revedea cu siguranta la urmatorul maraton de la Bucuresti!

Elena Baidan – Directia Comunicare si Relatii Publice

Cand am inceput sa alerg nu am stiut exact motivul pentru care fac asta. Pentru ca eram la a treia editie a proiectului “Primul meu maraton” si cochetam cu ideea de a alerga inca de la prima editie, pentru ca facusera asta mai multi colegi, pentru ca parea o metoda relativ simpla de a face miscare…probabil toate aceste motive si nici unul! Au fost patru luni in care am descoperit ceea ce inseamna alergarea: o provocare, mai multa disciplina, cea mai buna metoda de a inlatura stresul si de a incarca corpul si mintea cu adrenalina si buna-dispozitie. In timp ce alerg ma gandesc mai mult la mine, acord mai multa atentie corpului si creierului. In timpul competitiei am alergat cu cea mai mare pofta: am dansat, am aplaudat, am tipat, am ascultat muzica, am ras, am plans la final cu drag si am stiut tot timpul ca voi putea trece linia de finish. Senzatia pe care am avut-o la sfarsitul celor 21 de km parcursi este greu de descris in cuvinte: bucurie, fericire, emotie, fluturi in stomac, implinire, plutire. Cel putin o data pe saptamana ies, in continuare, sa alerg pentru ca senzatiile descrise mai sus sunt unice si odata atinse nu poti renunta la ele.

Emil Soucaliuc Dezvoltare Solutii IT

A fost un program excelent, fara repros. In plus, gasesc ca banca a fost extrem de generoasa cu noi, participantii, atat prin faptul ca ne-a sustinut inscrierea, cat si prin asigurarea unor antrenori foarte buni si dedicati, dar si a unui echipament sportiv drept cadou dupa terminarea cursei. Programul a avut un impact destul de mare asupra noastra, desi eu speram ca alergatul intens ma va forta sa renunt la fumat. Anul asta m-am multumimt cu un semimaraton intrucat n-am avut cum sa ma antrenez constant, insa imi propun ca la anul sa particip la cel putin un maraton. In timpul cursei, eram ingrijorat ca alerg mai repede decat mi-am propus, tinta mea fiind de doua ore. Nu-i vedeam pe pace maker-ii de 4h:00 (full) sau 2h:00 (semi). O alergare prea rapida era riscanta, caci putea provoca epuizarea fizica in timpul cursei. De asemenea, mi-era teama sa umblu la ceasul ala „smecher” de la Nike, pe care-l purtam pentru prima data pe mana, si nu vream sa risc sa resetez cronometrul. Asa ca am tot cautat un ceas public, pentru a verifica daca ritmul afisat pe ceasul meu e realist. Doar la sfarsit, dupa cursa, am aflat ca arata corect.

Florin Cazan – Raiffeisen Capital&Investment

Participarea la primul meu maraton mi-a oferit incredere in fortele proprii, disciplina, auto-descoperire, dar si o conditie fizica mai buna. Initial mi-am propus sa particip la cursa de semi-maraton, cu intentia sa scot un timp foarte bun. Cu timpul insa am prins gustul antrenamentelor lungi si am considerat ca ar fi o adevarata provocare pentru mine parcurgerea celor 42 de km. Sunt bucuros pentru ca am reusit sa termin cursa intr-un timp generos, chiar foarte bun: 3 ore si 49 de minute.




Luminita Anghel –Agentia Sacele, Brasov

In primavara am participat la o stafeta in cadrul semi-maratonului de la Bucuresti, startul fiind comun cu cel al alergatorilor de semi-maraton, pe care ii priveam cu admiratie. Pana sa imi propun sa alerg semi-maratonul din toamna, alergam pentru mine, pentru conditia fizica, pentru sanatate si vitalitate, insa persoanele dragi m-au incurajat sa incerc mai mult. Acest lucru m-a determinat si m-a ambitionat sa ma pregatesc individual, apoi sub indrumarea antrenorilor, chiar si de la distanta. La inceput eram sceptica, nu credeam ca-mi ajunge timpul de antrenamente ca sa ajung sa pot alerga 21 km. Dar prin programul “Primul Maraton”, am invatat foarte multe lucruri legate de stilul de viata adecvat: nutritia, hidratarea, odihna si, nu in ultimul rand, distantele pe care trebuie sa le alerg saptamanal. Am invatat ca dezvoltarea unei gandiri pozitive este cheia succesului pentru a ma bucura de antrenament, ca este nevoie de construirea unei motivatii in timpul alergatului pentru a deveni o placere. In timpul cursei, am avut un tonus excelent, precum si o bucurie interioara de neimaginat care m-au ajutat sa termin cursa cu bine si sa fiu multumita de mine, iar atitudinea pozitiva si motivatia interioara de reusita au fost esentiale. In timpul alergarii simteam ca am atata energie incat pot sa alerg pana seara, eram foarte incantata de reactia oamenilor din jur, auzeam incurajari, aplauze si indirect simteam prin toate acestea respect din partea lor. A fost o experienta de neuitat, chiar daca spre finalul cursei distingeam niste miscari robotizate ale organismului meu, sincronizate necontrolat cu respiratia. De asemenea, oamenii extraordinari care m-au ajutat in acest program mi-au insuflat dorinta de  a continua sa alerg la evenimente de acest gen, atat nationale cat si internationale. In incheiere, redau un proverb latin in care cred cu tarie: „Mens sana in corpore sano!”.

Monica Teodorescu – Retail Sales Management

In cazul meu, inscrierea in programul ”Primul Maraton” a venit ca un pas firesc in evolutia mea, in trecut am participat la diverse competitii sportive, inclusiv un semimaraton. Au fost 4 luni de antrenamente frumoase si pline, care au scos la iveala o rezistenta mult mai mare a corpului meu, decat as fi crezut. Programul s-a dovedit a fi peste nivelul asteptarilor mele din toate punctele de vedere (sfaturi, antrenamente, intalniri, echipament), cu o echipa numeroasa si foarte motivata. Desi programul s-a incheiat, a ramas in urma lui o senzatie extradordinara si o dependenta acuta de a alerga, in ceea ce ma priveste. Cu siguranta pot spune ca o sa mai particip si la alte maratoane.

Teodor Tanasescu – Directia Guvernanta IT

Programul “Primul Maraton” a reprezentat pentru mine o evolutie si o redescoperire de sine. Am trecut dincolo de limitele pe care subconstientul mi le-a trasat ca fiind zona mea de siguranta si confort. Am inceput asta alaturi de cativa colegi, am parcus programul ca o echipa si cred ca am ajuns prieteni la final. Alergarea in sine este benefica si omul este „construit” sa alerge: avem posibilitatea sa transpiram ca sa ne reglam temperatura, dimensiunile membrelor au proportiile potrivite pentru alergare, suntem bipezi, etc.

In plus, senzatiile pe care le traiesti iti curata mintea si iti antreneaza rezistenta. Succesul programului a fost asigurat de echipa de antrenori, care, pe scurt, pe o scara de la 1 la 10, au fost de nota 20. Ca si planuri de viitor, imi pun problema sa imi mentin forma fizica, sa reusesc sa imi asigur timpul meu pentru mine in alergare si sa particip si la alte competitii, pana la urmatorul maraton, cum ar fi alergarea montana. Gandurile si senzatiile din timpul maratonului au evoluat de la placerea de a alerga, bucuria de a fi intre atatia oameni, emotia participarii, analiza continua de a-ti mentine ritmul si identificarea nevoilor stringente, pana la lupta dintre semnalele de disconfort ale organismului si dorinta de a trece linia de sosire, dupa 42 de km.

Teodora Saguna, Marketing

Am descoperit pasiunea pentru alergat de mica, pe la 10-11 ani, cand m-am inscris in clubul de atletism al orasului. In primavara, am alergat cursa de 10 km de la semi-maraton si am trait senzatii foarte placute, astfel ca mi-am propus o noua competitie la maratonul din toamna. N-aveam un target clar, nici macar un plan concret de pregatire, dar stiam ca vreau sa fiu acolo. Raiffeisen Runners a venit la momentul potrivit. Era programul perfect care sa ma motiveze si sa ma mentina antrenata pe parcursul verii, dar care sa ma si ajute sa imi construiesc un ritm echilibrat de alergat in parc sau pe stadion, de cateva ori pe saptamana. Mai mult decat un program de antrenament fizic constant, pe parcursul celor 4 luni am avut parte de cel mai motivational training mental. 42 de km mi-au parut mult timp de neatins, caci reprezinta fix distanta dintre orasul copilariei mele, Medgidia, si malul marii, unde imi petreceam des verile. Impreuna cu antrenorii, am invatat ce inseamna un program constant de pregatire si am reusit sa ma “setez” mental pentru primul meu maraton. Primii 25 de km au fost exact cum trebuie: atmosfera faina, echipa antrenata si cu chef de alergat, lume vesela cu tot felul de mesaje funny pe traseu, apoi au inceput durerile si nu prea a mai contat decat psihicul setat sa ajunga la finish si cuvintele antrenorilor nostri, in special o fraza pe care inca o aud in minte: “Desi la prima vedere pare un efort solitar, maratonul si semi-maratonul sunt curse in care inveti si ce e camaraderie si cât de importanta e o vorba de incurajare primita la momentul potrivit. Asa ca duminica nu vei fi singur“. Si n-am fost singura. Bucuria finishului, adrenalina simitita din ce in ce mai des pe final de cursa si endorfinele de dupa, toate au meritat tot efortul. Exact cum speram, alergatul mi-a creat o dependenta care o sa ma tina in parcuri, pe stadioane si la competitii ceva timp de acum incolo.

Zsolt Sipos, Process Management

La momentul aderarii la Raiffeisen Runners 2013, fiind deja un alergator cu 5 semi-maratoane la activ, principalele experientele noi au fost cele legate de antrenamentele „tehnice” de pe Stadionul Tineretului sau alergarile pe distanta mai mare de 21km. Partea placuta a fost ca, desi stiam ca ceilalti membri ai echipei imi vor fi concurenti in cadrul cursei, tot ei intelegeau cel mai bine de ce sunt acolo (atat la antrenamente, cat si la cursa), devenind astfel si cei mai mari sustinatori ai mei! Le multumesc lor pentru asta, precum si celor 3 antrenori: Marian, Gabi si Oana! Dupa experienta alergarii unui maraton, pe viitor ma voi intoarce la proba favorita, mai umana, semimaratonul!



Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *