Banking responsabil Consultanţă ONG Uncategorized

Fundraising, lecţia 19: Facilităţile fiscale, de pus în tolba solicitantului de sponsorizări

Dacă ați încercat până acum să lucrați în parteneriat cu o companie, cel mai probabil că ați auzit de aceste facilități fiscale. Totuși, acest an a adus o schimbare importantă care poate avea atât efecte pozitive, cât și negative, asupra modului în care sunt oferite sponsorizările.

În prezent, Codul Fiscal permite direcționarea de către firme a unei părţii din sumele ce reprezintă impozitul pe profit datorat statului, pentru sponsorizarea unor entități juridice fără un scop lucrativ. Adică, firmele pot deduce din impozit sumele care răspund urmatoarelor două condiții, aplicate cumulativ:

  • Sponsorizarea este în limita a  0,3% din cifra de afaceri a companiei și
  • Nu depășește 20% din impozitul pe profit datorat.

Această opțiune a încurajat multe firme să ofere sponsorizări iar, de multe ori, finalul anului a reprezentat pentru multe ONG-uri momentul în care erau semnate contractele de sponsorizare, deoarece firmele nu își doreau să piardă această opțiune de utilizare a impozitului.

Începând cu 1 ianuarie 2014, conform Ordonanţei de urgenţă nr. 102/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003, sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, potrivit acestor dispoziţii, se reportează în următorii şapte ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

Pe de o parte, această prevedere oferă firmelor mai mult timp de gândire asupra instituției care va beneficia de acest sprijin. Adică, instituțiile care doresc să ceară sponsorizări vor trebui să fie tot mai convingătoare că proiectul lor este important. Acum nu mai există presiunea de timp atât de mare încât, la fiecare final de an, firmele să caute, indiferent de relevanță, proiecte pe care să le susțină, numai pentru că nu vor să lase banii lor să fie cheltuiți de stat. Acest lucru, pe termen lung, va duce la o cât mai mare atenție a ONG-urilor asupra modului în care își mențin și cresc parteneriatele cu firmele de la care primesc deja susţinere, iar, în plus, vor fi mult mai atente la modul în care își vor prezenta proiectele potențialilor parteneri. Asta și pentru că sumele care pot fi mobilizate pentru un proiect pot fi mult mai mari, dacă firmele nu apelează la aceste facilități an de an.

Pe de altă parte, tocmai această lipsă de grabă va putea genera o lâncezeală din partea firmelor. Dacă există o perioadă de 7 ani în care o companie se poate hotărî, atunci foarte probabil că va alege să aștepte ca o organizație să o convingă cu adevărat, sau poate că oamenii, fiind prea prinși cu preocupările lor zilnice, vor uita să ofere sponsorizări. Această posibilă desfășurare a lucrurilor ne duce tot la prima soluție – organizațiile trebuie să devină mai active și profesioniste în modul în care abordează firmele atunci când vor să solicite sponsorizări.

Ce înseamnă acest lucru – să cunoască foarte bine legislația, să cunoască profilul companiei și, în cazul IMM-urilor cel al proprietarilor, să știe să prezinte proiectul și beneficiile lui pentru comunitate, dar și pentru companie, să implice angajații și clienții firmei ca susținători ai cauzei, pentru a crește șansele de continuare pe termen lung a proiectului.

Articol scris de Ioana Szatmari – ARC România

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *