Banking responsabil

Povestea Voluntarilor Raiffeisen în proiectul Habitat for Humanity

Ca angajat Raiffeisen ai foarte multe opţiuni când vine vorba de voluntariat. Vorbind cu ceilalţi colegi, mi-am dat seama că fiecare alege proiectul în care se va înscrie după sufletul său.

Văd dăruire din partea voluntarilor şi pasiune. De la licitaţii de prăjituri pentru cei care amestecă dibaci ingredientele în bucătărie, până la proiecte de renovări şi construcţii pentru meşteri.

Sunt cei care vin mânați de dorința de ai ajuta pe cei din jur și cei care caută o experiență diferită. La final, ajung să fie toți atașați de cauză, de beneficiari și de oamenii pentru care se implică.

Habitat for Humanity a fost special pentru că ne-a adus aproape de povestea celor care aveau nevoie de ajutorul nostru, D-na Elena Ene și cele două fiice ale sale. Mai mult decât atât, în cele două zile petrecute alături de ele, am văzut cum efortul nostru s-a transformat în ceva palpabil.

Am ajuns pe 9 mai în Comuna Cristian, la casa familiei Ene, unde ne-am cunoscut ca echipă și ne-am întâlnit cu beneficiarii. Echipă înseamnă: Voluntarii Raiffeisen, Habitat for Humanity, Asociația Diaconia, D-na Ene, gemenele sale și toți muncitorii care deja începuseră muncă pe șantier. În două zile ne-am apropiat, ne-am ajutat, am râs și am muncit cot la cot. Am descoperit că putem face lucruri pe care nu le mai făcusem până atunci și am învățat, ca niște ucenici, ce înseamnă să lucrezi în praf și cu hainele murdare. Am avut cei mai buni profesori, muncitorii care au avut o răbdare infinită cu noi. Aplicarea gletului este o artă, în cazul în care mai aveați vreo îndoială până acum.

Casă sărăcăcioasă a familiei Ene stătea să se dărâme, deși este construită pe o stradă parcă ruptă din suburbiile filmelor americane. Ai trece fără să observi poarta gri, ruginită, deoarece te aștepți să vezi doar case de „clasa mijlocie”. În spatele scândurilor roase de vreme, se deșira o poveste cu totul diferită de a vecinilor: D-na Ene are două fiice gemene pe care le crește din alocații și ajutorul social primit pe caz de boală. Are epilepsie și semipareza în urmă unui accident suferit la 7 ani și nu se poate angaja.

Habitat for Humanity funcționează după următoarea filozofie: în secolul 21 nu ar trebui să mai existe oameni care să nu aibă o locuința cât de mică, izolată, cu minimele condiții pentru supraviețuire. Vrem să adăugăm o „cărămidă” la acest plan. Ne-a adus la un loc în proietul pentru renovarea casei D-nei Ene, ne-am apropiat ca echipă și ne-am bucurat că am putut fi de ajutor. Aceștia suntem noi:

M-am înscris la acest proiect cu teamă că nu mă voi putea ridica la nivelul așteptărilor din cauza lipsei de pregătire în domeniul construcțiilor, dar cu dorință de a aduce o contribuție cât de mică la îmbunătățirea condițiilor de trăi a familiei Ene. Am avut parte de cei mai răbdători meșteri care ne-au învățat cum să montăm un plafon fals, să dăm cu glet și lavabil, iar fericirea care se citea pe față doamnei Ene și a fetițelor ei a fost cea mai mare recompensa pe care o puteam primi. Pe lângă ajutorul adus familiei Ene, a fost o ocazie extraordinară de a ne cunoaște mai bine colegii, de aceea îmi doresc să repet această experiență și sper că Raiffeisen va mai sponsoriza astfel de proiecte.

Cristina Brănescu, Voluntar Raiffeisen

A fost o experiență unică, generatoare de stare de bine, bucurie și mulțumire. Un mic ajutor dat unor oamenii cu care viața nu a fost la fel de darnică așa cum a fost cu noi. Încurajez participarea la astfel de acțiuni care te ajută să fii mai bun și, astfel, să îi ajuți și pe cei din jurul tău să devină mai buni!

Oana-Daniela Popescu, Voluntar Raiffeisen

A fost o experianta unică și mă simt excelent pentru că știu că am participat, cât de cât, la schimbarea vieţiii unui om în mod pozitiv. A fost extrem de distractiv și prefer această expierienţă în schimbul oricărui team-building.

Nuri-Fatih Guler, Voluntar Raiffeisen

 

Compasiune, tristețe, dorință de implicare, curiozitate, teamă că voi greși și mai mult voi încurca meseriașii, nerăbdare, muncă și iar muncă, mâini ce refuzau să mai lucreze, poveste de viață spusă de doamna Ene, imbold uriaș generat de cauza pentru care făceam ce făceam, mâinile răspund la comenzi, muncă cu zâmbetul pe buze, distracție, oboseală, un pic de beție, somn adânc, muncă și iar muncă, mulțumiri, lacrimi, realizarea faptului că am adăugat o graunță de bine în deșertul de durere al familiei Ene, iar lacrimi, senzația de mândrie personală, stare de bine generalizată, ZEN (și încă persistă). Cam astea sunt stările, în ordine, prin care am trecut în cele 2 zile de (pentru noi puțină muncă, pentru familia Ene o mână de ajutor). Se zice că învățam tot timpul, credeam că am văzut multe până acum, însă viață îți oferă câte o lecție nouă la tot pasul. Pentru mine, experiența asta a demonstrat că ajutorul mic pe care îl putem da fiecare este un lucru monumental de mare pentru cineva necăjit și cu care viața nu a fost atât de bună precum cu noi. Ocaziile de a ajută sunt la tot pasul, doar cine nu vrea, nu poate ajută. Adicătelea, if there’s a will, there’s a way!

Ionuţ Vasile, Voluntar Raiffeisen

A fost un proiect în care m-am implicat cu bucurie, știind că pot o pot ajută pe D-na Ene și pe cele două gemene minunate. Aș mai repetă oricând experiența. A fost tipul de muncă dătătoare de energie.

Iulian Tudose, Voluntar Raiffeisen

În primul rând, aș dori să spun că pentru mine a fost o experiență minunată. Deși la început am avut anumite îndoieli văzând activitățile planificate (nu am mai făcut nimic asemănător și îmi era teamă să nu încurc mai mult decât să ajut), pot spune că tot acest timp petrecut în curtea familiei Ene m-a făcut să îmi dau seamă că acolo unde este voința este și izbândă. Sub atenta supraveghere a d-lui Ionica am fost inițiată în artă tencuielii și am învățat să pun plăci de rigips pe tavan (încă mai am puțină febră musculară la piciorul drept și la umărul stâng). De asemenea, „Americanul” și „Mr. Pirelli” ne-au dat o mână de ajutor atunci când am avut nevoie și ne-au făcut să ne simțim că într-o mare familie unde fiecare are o parte importantă. Mă bucur că am cunoscut oameni minunați pe care sper să am ocazia să îi reîntâlnesc. Nu voi uita niciodată cum, pe o bancă de aprox 2 metri, stăteam „cocoțați” 5 oameni și ne chinuiam să vopsim ornamentele de la poartă, nici vizita permanență a „d-lui cu Goji” sau cât de delicioasă a fost înghețată mâncată pe marginea drumului… Aștept cu mare nerăbdare noile proiecte care se anunța! Am învățat atât de multe lucruri, m-am simțit minunat alături de colegii mei de șantier și, cel mai important, am văzut cum micul meu ajutor prinde contur. D-na Ene a fost o gazdă minunată, fetele atât de energice și de bine crescute. Pe scurt, au fost 2 zile superbe, pline de voie bună, petrecute alături de oameni incredibili :). Va mulțumesc pentru tot!

Maria-Cristina Zidaru, Voluntar Raiffeisen

Ajunsă pe șantier, am început să rostuiesc faianța din baie. Nu mai făcusem asta niciodată, așa că m-am băgat la făcut chitul pentru rosturi. Eram foarte curioasă să o cunosc pe D-na Ene, însă nu-mi place să întru așa, cu bocancii, în viață oamenilor. Habitat for Humanity implică mereu beneficiarii în construcția și renovarea propriilor case. D-na Ene a venit să lucreze cu mine în baie. Ce noroc pe capul meu. Eram lângă ea și simțeam aceleași emoții pe care un fan le are lângă vedetă căreia vrea să-i pună toate inrebarile așezate în minte de-a lungul timpului.

Am considerat mereu că oamenii n-au nici un merit pentru simplul fapt că au devenit părinți, adevăratul merit îl au pentru felul în care-și cresc copiii. D-na Elena Ene este „o mamă eroina”, o mamă peste toate mamele din lume. Mi-a povestit cu drag despre fetele ei. Eu mă așteptam să întâlnesc doi copii timizi, închiși și stingheri în față mulțimii de oameni care venise să le renoveze casa. Au apărut cele două domnisorelele, care s-au împrietenit imediat cu toată lumea. Urmau să meargă la antrenamentul de biathlon, unde au fost înscrise cu ajutorul unui ONG. S-au întors de la școală și-au luat câte o căsca de constructor și au început să ajute la treabă așa cum poate un copil de 8 ani. Mi-au prezentat pisica și iepurașul lor. Când a fost necesar să cumpere ceva de la magazin, s-au urcat imediat pe role și au plecat cu avânt. Doi copii minunați, inteligenți, curați și educați. Sper din suflet că realizați considerația de care este demnă această femeie.

Mădălina Cojocaru, Voluntar Raiffeisen

Cu foarte mult entuziasm m-am înscris la acest proiect, fericită că pot da o mână de ajutor unei familii pe care nu o cunosc. Am intrat în curtea casei admirând liliacul alb ce se vedea din stradă. Am avut plăcuta surpriză de a da peste niște oameni dornici de muncă, să aducă o schimbare în viață familiei Ene. Vineri, în prima zi de voluntariat, în jurul prânzului, două fetițe vesele ne-au salutat în camera în care ne „chinuia talentul” să punem rigips. Am fost foarte fericită să le văd pe Alina și Bianca, fetițele domnei Elena, pline de viață. Sunt niște fetițe fericite cărora le place sportul în defavoarea calculatorului. Legat de munca depusă, se poate spune că au fost foarte interesante momentele în care gletul meu , ce îl puneam în holul casei, făcea „bulbuci”, iar colțul camerei arată mai mult a evantai :). Din aceste situații am fost salvată de domnul Ionica.  A fost o experiență foarte plăcută, dacă o să mai am ocazia o să mai particip la asemenea evenimente deaorece înveți lucruri noi, cunoști oameni noi, colegi cu care poate porți o discuție prin intermediul telefonului sau a unui e-mail, dar astfel ai ocazia să asociezi un nume cu chipul unui om bun.  Pot spune că am încheiat aceste două zile de voluntariat la fel de entuziasmată cum am început.

Mihaela Jocu, Voluntar Raiffeisen

Sunt recunoscătoare că am avut ocazia să fac parte din acest proiect și să cunosc oameni frumoși, diferiți, dar în esență foarte asemănători. Sunt multe povești emoționante în jurul nostru și ajutorul poate fi oferit în diferite forme, dar să fii atât de aproape de povestea la care contribui și să vezi concret părticică pe care ai „clădit-o” este de neprețuit.

Paula Stoica, Voluntar Raiffeisen

Mi-a făcut plăcere să particip la acest eveniment de voluntariat. Este pentru prima oară când particip și consider că am avut parte de o experiență frumoasă și în același timp benefică familiei Ene, care a avut nevoie de implicarea noastră în proiect. Mi-a plăcut faptul că s-a lucrat atât de bine organizat încât, din cele înțelese, s-au realizat mai multe task-uri decât erau în plan. Echipa de profesioniști a știut să ne coordoneze activitățile, noi tot timpul am fost activi, lucrând pe rând câte ceva diferit. Cred că m-am ales cu câteva cunoştinţe în domeniul construcțiilor, desigur nu le voi pune în practică acasă, încă. Pe viitor probabil voi mai participa pentru că mi-a plăcut. Recomand și celor ce nu au mai participat la acest gen de activitate încă, să încerce. Nu au nimic de pierdut, dimpotrivă, combini utilul cu plăcutul, te distrezi în timp ce muncești!

Valentin Enăşescu, Voluntar Raiffeisen

În momentul în care am primit mail-ul de informare, m-am pus în postura Doamnei Ene, aceea de a avea 2 copii minunați, pe care din motive obiective nu îi poți ajuta să pornească în viață cu șanse egale în comparație cu ceilalți copii de vârstă lor. Cred că oricare dintre noi poate face un astfel de exercițiu de imaginație, iar rezultatul să determine o schimbare a comportamentului nostru de zi cu zi. Îmi doresc ca cele 2 zile de muncă să fi oferit o șansa oricât de mică unei familii de a duce o viață în condiții umane de locuit. Poate lucrul acesta se va întâmplă sau poate nu, însă am considerat absolut necesar să mă implic și să dau o șansa în plus unor oameni cu adevărați încercați de viață. Emoția pe care am văzut-o în ochii familiei Ene la sfârșitul celor 2 zile nu poate fi descrisă în cuvinte, de aceea încurajez pe toată lumea să se implice în viitoare proiecte de acest gen!

Vlad Camburu, Voluntar Raiffeisen

Astazi poarta nu mai este gri si neprimitoare. 🙂

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *