Posturi scrise de Raiffeisen Comunităţi

Patru luni pentru 40 de kilometri

Mai sunt patru luni pana la Maratonul International Bucuresti din 9 octombrie, ajuns deja la a 4-a editie. Anul acesta, pentru prima oara, Raiffeisen isi pregateste o echipa pentru maraton. Cei sapte oameni care formeaza Raiffeisen Runners fac lucruri diferite in banca: ofera consultanta in materie credite, fac marketing sau vanzari sau se ocupa de relatia cu clientii. Dar in afara ei se pregatesc toti pentru cursa vietii lor: o alergare de 42 de km in doar cateva ore. Si pentru asta alearga de 3-4 ori pe saptamana.

“Imi place sa imi testez limitele, mai ales cele psihice“. “Vreau sa imi cresc rezistenta fizica si, nu in ultimul rand, imi place ideea de competitie“. “Ar fi pentru mine o realizare foarte mare sa le pot spune copiilor mei ca am terminat o cursa de maraton. Cat de multi oameni pot sa spuna acest lucru?“, sunt cateva dintre gandurile membrilor echipei Raiffeisen Runners.

Echipa este pregatita de Gabriel Solomon si Marian Chiriac, doi alergatori cu experienta maratoanelor trecute. Ei au intocmit programul de antrenament al fiecaruia, ii insotesc pe alergatori la antrenamente si le dau sfaturi referitoare la echipament, nutritie si hidratare.

“Ni s-a parut interesant un proiect in care o echipa de oameni obisnuiti, cu o conditie fizica medie, cu un stil de viata nu foarte dinamic sa isi asume un obiectiv indraznet: alergarea unui maraton. Vrem sa aratam ca atunci cand esti curajos, cand ai un plan bine pus la punct, cand esti dedicat orice devine posibil. Inclusiv alergarea a 42 de km“, spune Marian Chiriac.

La randul sau, Gabriel Solomon crede ca:

“Vor fi patru luni dificile, dar interesante. Alergatorii vor avea parte de antrenamente fizice intense, de confruntarea cu propriile limite, vor fi schimbari in modul de viata, dar sunt convins ca echipa Raiffeisen Runners nu va ceda si va reusi sa alerge cu bine primul maraton. Va fi o experienta de neuitat”.

Padurea biciclistilor

schwarzwaldIn week-end am fost la Iasi. A fost a doua intalnire cu orasul si am vrut sa-l vad de pe bicicleta. Le-am gasit la Rapa Galbena. M-am mirat sa constat ca, duminica pe la ora 11, nu erau doritorii cu care m-am obisnuit in Bucuresti. Doar trei, patru oameni la centrul I’velo. M-am luat dupa ei ca sa vad daca exista vreo promenada a biciclistilor (ca de piste nu poate fi vorba). Prima surpriza: in centrul orasului, unde ai la ce casca gura, exista o strada care se inchide complet traficului pe durata weekend-ului si o alta pe care trec doar tramvaie, ambele ideale pentru biciclisti. Pentru un bucurestean, raiul! Pentru biciclistii ieseni, habar n-am, ca nu i-am prea vazut. Cat timp m-am invartit prin centru, cu ochii la tot felul de cladiri interesante, biciclistii dupa care ma luasem au disparut. Nedumerit, mi-am luat inima in dinti si am intrebat un politist unde ar putea sa se plimbe un biciclist la Iasi. Cu un zambet larg, ca pentru novici, a venit raspunsul: „la Ciric”. Si … surpriza numarul doi: un drum care te solicita fizic (cu multe suisuri si coborasuri), dar care, dupa numai 7 – 8 minute, iti ofera o padure! Padure cu serpentine! Si lac. Nu urla manelele, nu fumega gratarele, doar vant, pasari si liniste. Habar n-am sa existe asa ceva in Bucuresti, ceva atat de accesibil si curat. Si, da, pe malul lacului Ciric exista rastel pentru biciclete. Duminica era plin. Biciclistii erau tolaniti pe iarba, pe malul lacului, iar bicicletele lor, cu zecile, ca si a mea, erau I’velo sau Student O Bike. Deci, la Iasi exista biciclisti fericiti. Au si promenada (fara masini) si padure.

***

Cu toata surpriza placuta pe care am avut-o cand i-am vazut pe biciclistii de la Ciric, nu m-am putut opri sa nu ma gandesc cat de tare ar fi Primaria Iasi daca ar face piste pentru biciclisti prin padure, piste cum am vazut in Padurea Neagra (foto). Ar da lectii multor municipalitati.

Cosmin Prelipceanu

 

 

Ei sunt micutii de la United Way

Pentru ca orice copil merita sa aiba parte de momente de bucurie si fericire, ne-am decis ca de Ziua Copilului sa readucem zambetul pe buze unor copii defavorizati social pe care-i sprijina United Way cu ajutorul fondurilor colectate de noi si de alte companii sau persoane fizice.

Asadar, pregatiti cu multe cadouri, dulciuri si jucarii, am invitat, in fiecare sediu central al bancii, aproximativ 10-15 copii de la diferite organizatii din Bucuresti: Asociatia Valentina – copii proveniti din familii, in general monoparentale, cu venituri foarte reduse; Fundatia JOYO si Asociatia Sfantul Arhidiacon Stefan – copii aflati la risc de abandon scolar, proveniti din familii foarte sarace sau dezorganizate; Fundatia Internationala pentru Copii, Romania – copii cu deficiente de auz.

Insa surpriza urma sa vina din partea lor, caci, insotiti de voluntari de la Asociatia Culturala pentru Teatru si Origami din Romania (ACTOR), acesti copii minunati ne-au incantat cu un program artistic de zile mari, un spectacol de teatru si umbre, de jocuri culturale si alte activitati interesante (origami, dans, poezii etc.). Momentul origami a fost si unul de socializare si cunoastere, cand toti cei prezenti (deopotriva copii si adulti) au inceput sa contruiasca, impreuna, figurine din hartie, sub indrumarea celor de la ACTOR. La finalul spectacolului, copiii si angajatii bancii s-au cunoscut mai bine, au facut poze si si-au oferit reciproc mici cadouri (copiii daruindu-ne mici obiecte decorative lucrate manual chiar de ei, la organizatii).

Iata si cateva dintre impresiile colegilor prezenti la eveniment:

„Pentru fiecare dintre cei prezenti la aceasta actiune, evenimentul a avut o altfel de insemnatate. Am invatat sa privim altfel tot ceea ce ne inconjoara si sa ne bucuram de lucrurile simple, iar rasetele si bucuria din ochii copiilor reprezinta cea mai buna dovada ca evenimentul a fost unul reusit.” (Aniela Gheorghe)

„Am fost foarte impresionata de naturaletea, inocenta si modestia unor copii care, in ciuda problemelor de auz , au sustinut un spectacol de dans de exceptie, sincronizandu-se aproape perfect!” (Anita Cosma)

Alice

Stare de gratie la teatru

Exista momente in viata (rare) cand te bucuri de ceea ce vezi si simti …si nu mai conteaza nimic altceva. Traiesti deplin si atemporal, un moment de gratie! Asta mi s-a intamplat mie, saptamana trecuta,  in timpul unui spectacol de la Teatrul Act – “Absolut” dupa basmul de Ion Creanga “Ivan Turbinca”, regizat de Alexandru Dabija si interpretat, GENIAL, de Marcel Iures. Mai multe roluri jucate de acelasi actor, Marcel Iures. Mie, daca-mi permiteti, mi-au placut cel mai mult rolurile “Sf Petru” si “Moartea”.

In rest, dupa spectacol m-am dus sa cumpar…. o cutie cu fasole si niste castreveti murati… Cei care au vazut sau vor vedea piesa, sigur ma vor intelege. I-am si spus baiatului meu: piesa asta va creste vanzarile la conservele de fasole!

Nu avem multe asemenea spectacole in Bucuresti, asa ca mergeti la teatrul Act si vedeti Absolut! E scoala de teatru, e genial, e sublim si pur si simplu, merita vazut si trait!

Iata ca si altii au simtit la fel. Si nu m-am mirat deloc.

“Exista geniu” scrie, pe site-ul Observatorului Cultural, Doru Mares:…. “direct la “talent” si la “geniu” m-a dus mai intai gandul urmarindu-l pe Marcel Iures “in regia Domnului Alexandru Dabija” (cum poznas ne anunta caietul de sala) manuind efemerul in “Absolut!”…..

Sau Gabriela Lupu: ”Cine se zbate în depresii de tot soiul poate face cu încredere un tratament-şoc cu acest spectacol atât de nebun şi de amuzant că îţi ia tristeţile cu mâna şi le aruncă departe. Marcel Iureş în acest one-man show dă în clocot de atâta talent şi umor şi te trimite la finalul spectacolului să ştergi praful de pe cartea cu poveştile lui Creangă şi să te apuci să le citeşti cu ochiul adultului de acum”

Ori in Adevarul Literal si Artistic, Dan Boicea: “Absolut Genial!”: “Spectacolul e o lecţie de tehnica actoricească şi de stil regizoral, un mix de inteligenţă care aruncă în aer si Raiul, si Iadul. Alexandru Dabija este un regizor pentru care simplitatea este sinonimă cu fantezia, un profesionist care arată, în perioada recentă, că ştie cum să‑i apuce de picior pe Dumnezeii literaturii clasice. Despre Marcel Iureş am spus de multe ori că ar trebui clonat, ca să ajungă în mai multe teatre din ţară, în decursul aceleiaşi seri, iar rugămintea mi-a fost ascultata. În spectacolul de la Teatrul Act, actorul se multiplică, jucând uneori, pe parcursul a doar două minute, chiar şi sase personaje:IvanTurbincă/Dumnezeu/Scaraoschi/Moartea/Omul străzii/Sfantul Petru.”

Razvana Nita pe www.port.ro: “Vã mãrturisesc cã de acum pentru mine, nimic din ce voi auzi cã joacã Marcel Iures nu va mai fi surprinzãtor. A fost convingãtor în Ivan Turbincã, de acum poate juca si… travesti. Cum am zice suntem în fata unui talent imens care promite enorm. Ce ne-am mai putea dori? Cât priveste succesul…absolut!”

Nu avem multe asemenea spectacole in Bucuresti, asa ca mergeti la teatrul Act si vedeti “Absolut!”. E scoala de teatru, e genial, e sublim si pur si simplu, merita vazut si trait!

Anca

Colegi care au alergat la Cros

Mihaela (Nasoi) e colega noastra de la IT. Si pe langa faptul ca ne e draga, scriem despre ea pentru ca, atunci cand vine vorba de alergat si de hotararea de a duce ceva la bun sfarsit, ea e cel mai bun (si recent) exemplu.

Pentru Mihaela, Crosul Padurii a insemnat nu doar prima participare la o cursa de peste 3 kilometri, ci si indeplinirea celor doua obiective pe care, mai in gluma, mai in serios, si le-a propus: 1) sa termine cursa si 2) sa nu fie ultima. 🙂

Pozele faine de mai jos ii apartin ei. Si pentru ca alergatul e mai distractiv in echipa, i-au fost parteneri de cros alti doi colegi ai nostri: Zsolt (Sipos) si Cristi (Sandu), care au alergat 10 si, respectiv, 3,5 km.

Sper ca sunteti de acord ca toti merita felicitari 🙂

P.S. Colegi, meditatii oferiti? Ca ne-am propus si noi pe-aici sa alergam. 🙂

Catalin

LE: la Cros au participat si colegele noastre Roxana Iancu (in tricou rosu, cursa de 10 km) si Livia Ciocarlan (in tricou albastru, cursa de 3,5 km). Felicitari si lor! 🙂