Posturi scrise de Raiffeisen Comunităţi

Anunt important!!! Raifi va asteapta la joaca!

raifi_magnet_1_v2Ca suntem parinti, copii sau … copii ceva mai mari, 1 iunie ramane o zi speciala pentru fiecare dintre noi. O zi cu aduceri aminte, sperante, mici cadouri, cate un balon colorat pe ici pe colo si, in general, cu multe zambete pana la urechi.

Noi cei de la Raiffeisen Comunitati credem in dreptul fiecarui copil de a zambi si a sarbatori ziua de 1 iunie cat mai senin. Astazi, toti parintii sau copiii care trec pragul agentiilor noastre vor fi intampinati cu un mic cadou: un magnet personalizat cu mascota noastra Raifi, un calut simpatic ce ii cheama pe copii la joaca (in parcurile Raifi din Alexandria, Calarasi, Focsani, Galati sau Ploiesti) sau la o plimbare cu bicicleta (in Bucuresti, Brasov, Constanta, Cluj sau Iasi).

Asadar, Raifi le ureaza tuturor prichindeilor „La multi ani” si ii asteapta la joaca! Atentie, zambetul este obligatoriu!! 🙂

Alice

Biciclistul – cel mai bun prieten al omului

Dupa mai multe dezbateri, am concluzionat ca mersul pe bicicleta intr-un oras aglomerat pare a fi cea mai buna modalitate de transport dintr-un loc intr-altul. In trafic, biciclistul este o specie aparte, cu un statut special. Se muleaza perfect atat in spatiul pietonal, cat si pe strada. Nu consuma combustibil si nu prea deranjeaza pe nimeni.

Judecand din mai multe unghiuri, am putea spune ca biciclistul iese cam cel mai castigat, intotdeauna. Primeste mai putine injuraturi decat un sofer (sau decat un pieton care traverseaza pe la trecere), face miscare, castiga timp in trafic, nu prea face accidente, nu polueaza aerul si e si devreme acasa (ramane de vazut in privinta partii “si desteapta si frumoasa” a zicalei).

Mi s-a casunat intr-o zi insorita sa vin la birou cu bicicleta. Locuiesc in Titan, iar pana in Charles des Gaulle, traseul masoara putin peste 8 km si jumatate. Daca nu esti cel mai inversunat sportiv, la un traseu de aproape 9 km pe bicicleta risti o mica febra musculara, care dispare insa, chiar de la a doua plimbare.

Calare pe un DHS galben dotat cu trei viteze si castile pe urechi, pornesc din Titan la 8 si un sfert dimineata, pe Nicolae Grigorescu. Modelul asta de bicicleta nu e pentru performanta si nici viteza, insa e perfect pentru oras; singurul dezavantaj ar fi greutatea. Fac stanga la intersectie la Diham si acopar cam trei sferturi din Bulevardul Basarabia, pana la Muncii. Trotuarul e pe alocuri semnalizat cu piste pentru biciclete, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca trebuie sa sun de la departare pentru a-mi face loc. Din fericire nu e foarte aglomerat, si oricum, se pare ca la noi pietonii si biciclistii sunt cam acelasi lucru – sunt ok cu asta.

8.25 – La Muncii traversez pe Mihai Bravu, pana la Obor. Nu fac inca nicio oprire, desi ar fi minunat. Pe unde e liber, pedalez repede si profit de traseul drept pentru a-mi mai trage sufletul din mers. Pista este bine semnalizata in zona Iancului, dar devine din ce in ce mai aglomerat si trebuie sa reduc viteza des.

8.38 – La Obor imi trag sufletul o secunda, asteptand culoarea verde a semaforului. Galbenul atrage atentia si doi pustani ma intreaba de unde am bicicleta asta. Nu prea e timp de povesti si le raspund sec „de la munca“, dupa ce imi amintesc ca pe roata din spate scrie mare Raiffeisen Bank. Evit un ocol urias si o iau direct pe strada, spre Stefan cel Mare. Mai stau la un semafor si ma fac mic, pe prima banda. Intr-o duba de langa mine, doi tipi in maiouri albe care cara termopane si fumeaza, imi arata un „thumbs up“.

Traversez in viteza Stefan Cel Mare (marcat foarte frumos), insa si aici trebuie sa dau din sonerie la greu, caci lumea nu prea se da de pe pista. Adevarul e ca nici nu prea ar avea unde.

8.49 – “Gonesc” deja pe Dorobanti, dupa ce am trecut de Perla. Nu mai am mult, insa deja sunt leoarca, iar rucsasul din spate nu prea ma ajuta in acest sens. Pana la parcul Brancusi fac opriri dese, pentru ca nu prea este marcata pista.

8.55 – La TVR deja ma simt un invingator; depasesc in viteza masini bine dotate, care stau minute in sir la semafoare.

8.58 – Sunt la lifturile de la birou. Sunt treaz ca dupa 3 cafele. Si coafura rezista. 🙂
img_96871
Constat cu bucurie ca orasul este destul de bine marcat cu piste pentru biciclisti, iar acolo unde nu e, toti participantii din trafic sunt mai toleranti (“lasa-l ma, ca-i biciclist”). Comparand numarul de biciclete din orase ca Amsterdam sau Berlin, in Bucuresti sunt mai multe piste decat biciclisti. E drept, numarul creste de la an la an, iar cu putin optimism putem crede ca in cativa ani vom avea si mai multe piste, semnalizate corespunzator.

Desi comoditatea imi dicteaza sa nu fac asta zi de zi, ma gandesc uneori daca sa dau regatul meu pentru o bicicleta.

Dragos

Sibiu, orasul teatru

La Sibiu, peste tot e teatru si muzica. Si cand zic peste tot, chiar e peste tot: in biserica, sinagoga, pe strada, in tramvai, chiar si magazin, nu numai la Thalia sau la teatru (Teatrul National Radu Stanca). Sunt atat de multe evenimente … E imposibil sa participi la toate. Doar ca sa le enumar am nevoie de ajutor: „spectacole de stradă în oraşul vechi şi în cetăţile şi bisericile fortificate medievale din împrejurimile Sibiului, spectacole de teatru-dans, flamenco, balet, dans contemporan, teatru de papusi, circ, spectacole de lumini, muzica, pantomima, conferinte, dezbateri, expozitii de fotografie si pictura, lansari de carte,  instalatii si ateliere, care au loc atat in spatii conventionale, cat, mai ales, in spatii neconventionale” (toate detaliile aici)

Am sansa sa stiu Festivalul International de Teatru de la Sibiu de la prima editie. L-am vazut crescand. A ajuns la majorat si ma tem ca vremea in care alegeai intre a fi actor sau spectator s-a cam dus. Spectacolul da peste tine peste tot si ti se baga in suflet. N-ai scapare! Pentru asta, Sibiul va mai da 7 zile de gratie. Nu le irositi!

Cosmin Prelipceanu

PS: Mi-ar placea sa va aud povestind de la Sibiu. Cum e anul asta?

O banca mai prietenoasa

raiffeisen_0152Sambata, 28 mai, la agentia Raiffeisen Bank din Piata Amzei a fost petrecere mare! Au participat ziaristi si angajati ai bancii, insotiti de copiii lor, Zurli si echipa ei (responsabili cu intretinerea veseliei).  Evenimentul a marcat lansarea unei initiative noi – “Friendly Bank”- program prin care banca isi propune sa faca atmosfera mai prietenoasa si calda in unitatile sale.

Ideea unei banci cu o atmosfera mai prietenoasa a venit chiar de la clienti. In 2009, banca a facut un studiu in care respondentii erau invitati sa descrie “banca ideala”. Asa am aflat ca oamenii isi doresc, in primul rand, sa scape de senzatia de intimidare pe care-o incearca la intrarea intr-o institutie financiara. Raiffeisen Bank si-a propus sa incerce sa schimbe ceva in acest sens si procesul a inceput…..  Programul Friendly Bank era gata de lansare in primele agentii in august 2009, iar pana acum a fost implementat in 115 agentii Raiffeisen Bank (banca are 543). Ce inseamna de fapt „Friendly Bank”? Inseamna ca la intrarea intr-o agentie a bancii oamenii sa aiba parte de-o experienta placuta. Cum face banca asta? Exista mai multe moduri pe care le folosim pentru a avea in unitatile bancii o atmosfera calda si prietenoasa: panoul cu amintiri (poze ale angajatiilor sau ale clientilor afisate pe un panou), caricaturi, boluri cu fursecuri cu ravas, baloane colorate, plicuri colorate, o zona special amenajata pentru copii, ornamente origami sau sarbatori organizate impreuna cu clientii. Efectele acestor initiative au fost spectaculoase, iar investitia bancii a fost aproape nesemnificativa. Evident, mai e mult pana vom putea spune ca intrega atmosfera din banca si interectiunea clientilor cu banca s-au schimbat, dar e un prim pas important. Iar rezultatele se vad deja!

Cum am alergat la Crosul Padurii

Ieri mi-am facut curaj si am fost la primul meu Cros, in Tineretului. A fost un fel de preview al Raiffeisen Bucharest International Marathon, ce va sa vina la a cincea editie in octombrie anul acesta. Voi trece rapid peste partea in care marturisesc umil cum 3,5 km mi-au parut neasteptat de lungi. Si voi ajunge la ce m-a suprins placut.

In primul rand, au fost foarte multi oameni, probabil peste o mie. Faptul ca ei au fost dispusi sa plateasca pentru a alerga in parc mi s-a parut formidabil. Banii stransi vor fi folositi de Asociatia Viitor Plus pentru a impaduri 10.000 de mp de teren agricol degradat cu 5.000 de puieti. Iar cateva zeci de copaci au fost salvati de catre oamenii care au adus pungi pline de hartie pentru reciclat.

In al doilea rand, printre participanti au fost si bloggeri, reuniti de Chinezu intr-o dream team care a alergat atat la proba de 3,5 km cat si la cea de 10 km. Printre ei, Andrei Rosca, Cristi Mitran si Demostene, dar si auto-intitulatul co-founder of Earth, twitter-istul Mihai Teodorescu, au demonstrat ca “bloggers can run”, si as adauga, mai bine ca mine.

Nu in ultimul rand, la fel de surprins am fost si cand am aflat ca am terminat cursa al 35-lea din peste 200 de persoane, in contextul in care, la un moment dat, imi trecuse prin minte si prin splina ideea abandonului. 🙂 La sosire nici macar nu mi-am auzit colegele strigandu-ma. Si nu, nu din cauza muzicii din casti, pentru ca pe ultimii 500 de metri nu am mai auzit-o nici macar pe-aia. 🙂

A mai fost cineva la Crosul Padurii? Ce v-a placut? Si ce nu?

Catalin Cindea

Roger and over.

LE: Andrei a scris despre participarea lui la Cros.