Posturi scrise de Raiffeisen Comunităţi

Banii pe intelesul copiilor

Lucrurile pe care le inveti in copilarie iti raman alaturi toata viata. Tocmai de aceea, am sprijinit aparitia manualului si caietului de exercitii “Banii pe intelesul copiilor”, scrise de Ligia Georgescu-Golosoiu, pentru copiii din clasele a III-a si a IV-a.

“Cred ca astazi facem un lucru important pentru educatia copiilor nostri. Este clar ca orice sistem de invatamant modern trebuie sa pregateasca generatiile de astazi si pe cele viitoare in domeniul financiar-bancar, astfel incat fiecare copil sa dispuna de un cont bancar in care sa economiseasca bani si din care sa efectueze plati pentru nevoile sale. Viata multora dintre noi ar fi fost poate mai simpla, daca am fi beneficiat inca din copilarie de unele informatii referitoare la economisire, dobanzi sau rolul bancilor”, a declarat Steven van Groningen, presedinte Raiffeisen Bank.

Ce sunt banii, cum pot fi ei inmultiti sau ce este un card sunt intrebari pentru care exista raspunsuri simple, prin jocuri, rebusuri si desene de colorat adaptate varstei copiilor.

”Este foarte important atat pentru copiii nostri, cat si pentru dascalii lor sa dispuna de cunostinte in domeniul financiar-bancar, avand in vedere ca, astazi, in literatura de specialitate nu a fost abordat acest subiect pe intelesul celor mici”, a spus Ligia Georgescu-Golosoiu, doctor in economie, expert in cadrul Bancii Nationale a Romaniei.

Trei piese romanesti la Teatrul Act

Teatrul Act este primul teatru independent din Romania. Aici au loc in fiecare zi spectacole, lansari de carte si de reviste, emisiuni de radio, intalniri si ateliere de creatie. Iar din 2009, cu sustinerea Raiffeisen Art Proiect, aici se joaca si trei piese semnate de Mimi Branescu (da, acel Mimi Branescu din “Marti, dupa Craciun”).

Proiectul a fost lansat in aprilie 2009, cand a avut loc premiera piesei „Flori, filme, fete sau baieti”, in regia lui Vlad Massaci.

“<<Flori, fete, filme sau baieti>> e o piesa despre aceia dintre noi care confunda febra sexuala cu iubirea. E o privire ironica asupra adolescentei perpetue in care traieste omul de azi, care isi impinge varsta maturizarii undeva spre pensie. O abordare comica a cliseizarii existentei noastre de zi cu zi”, a declarat Vlad Massaci.

A urmat premiera piesei „Dumnezeul de a doua zi”, in regia lui Claudiu Goga, in septembrie 2009.

„<<Dumnezeul de a doua zi>> trebuie citita ca o poveste despre parinti si copii. Sau, mai exact, ca o poveste despre parinti, copii si Dumnezeu. Un Dumnezeu de a doua zi… cu felul lui ciudat de a aranja lucrurile”, a spus Claudiu Goga .

In octombrie 2009, a avut loc premiera piesei “Acasa la Tata”, in regia lui Alexandru Dabija.

“Foarte buna piesa. Aceeasi scriitura solida, grea, acelasi dialog impecabil. Deja o marca”, a declarat Alexandru Dabija.

„Toate textele mele de teatru sunt incercari, mai mult sau mai putin reusite. Sunt exercitii destinate in primul rand actorilor. Nu contin mesaje profunde si nici nu-si propun sa dezbata teme mari, universale. Din neputinta. Sunt inspirate din realitatea imediata si povestite sincer, cu onestitate”, spune Mimi Branescu despre piesele lui de teatru.

Raiffeisen Art Proiect este umbrela sub care ne propunem sa sustinem proiecte de valoare ale culturii romanesti, indiferent daca e vorba de teatru, pictura, sculptura sau film.

„Astazi vedem dramaturgie romaneasca pusa in scena de regizori romani valorosi si jucata de tineri. Sunt piese relaxante, revigorante, inspirate din viata. Nu lipseste nici umorul, un aspect pe care l-am descoperit a fi esential pentru cultura si civilizatia romaneasca” a spus Steven van Groningen, Presedinte Raiffeisen Bank.

2010 – prima oara cand am vorbit despre ce facem

2010 a schimbat lucrurile pentru noi. A fost primul an in care am prezentat, pe larg, ce facem pentru comunitate, folosind standarde internationale (London Benchmarking Group), cu sprijinul Asociaţiei pentru Relaţii Comunitare.

 

 

In 2009, Raiffeisen Bank a contribuit cu peste 5,1 milioane de lei in diferite programe pentru comunitate. Raiffeisen a contribuit cu bani dar si cu timpul si expertiza angajatilor sai.

 

 

In ce am investit si ce proiecte am sustinut? Cinci domenii sunt prioritare pentru banca: mediul, arta si cultura, sportul, educatia si  asistenta sociala, indiferent daca la nivel national sau local.

 

In 2009, principalele noastre proiecte au fost:

  • Raiffeisen Art Proiect: parteneriat cu Teatrul Act, pentru cele trei piese ale lui Mimi Branescu: „Flori, Fete, Filme sau Baieti”, „Dumenezeu de-a doua zi” si „Acasa la tata”
  • Raiffeisen Comunitati – au fost finantate peste 100 de proiecte mici, locale, bazate pe voluntariatul angajatilor bancii
  • Bucharest City Marathon 2009
  • Sport Arena Street Ball
  • Parteneriatul cu United Way
  • Manualul Banii pe intelesul copiilor
  • Reciclarea hartiei, in parteneriat cu MediaOrg

Centrul Vechi – de odinioara si de astazi

Traseul Centrul vechi:

• lungimea traseului: 4 km,

• durata de parcurgere: aprox 1h

• numar de obiective: 119

Piata Universitatii — strada Toma Caragiu — strada Ion Ghica — strada Doamnei — strada Eugeniu Carada — strada Lipscani — strada Smardan — strada Stavropoleos — strada Postei — strada Sf. Dumitru — strada N. Tonitza — strada Franceza — Curtea veche — strada Covaci — strada Selari — strada Smardan — strada Lipscani — Piata Sf. Gheorghe — Piata Universitatii – harta

Cand acum mai bine de sase veacuri, mai precis in secolul al XIV-lea, „judetul“ de Ilfov scruta drumul Giurgiului de pe meterezele turnului de paza cocotat pe ridicatura de pamant din coasta dinspre miazanoapte a Dambovitei, privelistea ce i se infatisa trebuie sa fi fost una saraca. Cateva colibe, poate si niste mori de apa ori niscaiva acareturi alcatuiau ceea ce se numea un sat. Jur imprejur Codrii Vlasiei se intindeau adanci si intunecosi pana dincolo de zari. Numai turnul din caramida vestea orasul ce avea sa apara devenind samburele Bucurestilor. Cand Vlad Tepeş a dat cunoscutul hrisov din 20 septembrie 1459 unde e pomenit, pentru prima data, numele Bucurestilor, avem un reper de la care putem incepe a socoti anii certi ai urbei.

Targul a crescut cu vremea. Mai intai a fost o cetatuie in secolul al XIV-lea, apoi cetatea construita de Vlad Tepes, pe o fortificatie anterioara, apoi, pe masura ce a devenit resedinta domneasca au inceput a se aseza aici boieri si dregatori, negustori si mestesugari alcatuind Targul din Launtru. Au venit brutari, simigii, cofetari, zabunari, salvaragii, blanari, islicari, cojocari, selari, ceaprazari, cavafi, zarafi, marchitani, tabaci, covaci, cuimigii. Mai tarziu s-au ivit hanuri, s-au taiat strazi, iar in secolul al XIX-lea s-au ridicat hoteluri, apoi elegante edificii bancare. Au fost cutremure, incendii inundatii, navaliri vrajmase, ocupatii, razboaie, molime care au pricinuit necontenite distrugeri. De mai multe ori orasul a fost ras din temelii, dar a renascut de fiecare data cu indoita vigoare. Casele noi si-au sporit aspectul cu zidurile celor vechi, absorbindu-le si transformandu-le. Asezat in bataia vanturilor dintre Orientul pagan si Apusul catolic sau protestant, Bucurestiul n-a avut impresionantele monumente pe care le au Parisul, Londra, sau Amsterdamul. Nu-i de mirare ca un vizitator parizian al anului 1574, pe nume Pierre Lescalopier, calator in Bucuresti de la Venetia la Constantinopol nu reusise sa zarească „nicio cladire cumsecade“ („aucun beau bastiment“), comparandu-le cu cele cunoscute in occident.

Povestea Centrului Vechi, ale carui strazi si monumente avem a le cunoaste pe indelete pe parcursul traseului ce il propunem, e de fapt povestea unui oras. L-am putea numi chiar „orasul din oras“ daca-i socotim puternica personalitate reflectata limpede de contrastul dintre aceasta zona din inima capitalei si locurile cu care se invecineaza de-a lungul unui perimetru hotarnicit de Calea Victoriei, B-dul I. C. Bratianu, Piata Universitatii si Piata Unirii, la care mai putem adauga zona din jurul bisericii Sf. Gheorghe Vechi, pana la Calea Mosilor.

Centrul Vechi si-a pastrat astazi mai putin din farmecul de odinioara. Au ramas, desigur cladirile de demult, s-a conservat reteaua stradala dezvoltata in jurul celor trei axe principale care traverseaza zona de la est la vest si care se numesc strada Doamnei, Lipscani si Franceza. A pierit in schimb acea pitoreasca animatie stradala, au disparut celebrele restaurante unde cantau un Grigoras Dinicu, un Cristian Vasile, o Maria Tanase, unde zaboveau nopti indelungi un Cosbuc, un Eminescu, un Caragiale… Centrul Vechi al zilelor noastre este o lume a contrastelor stridente: cladiri impunatoare si strazi recent restaurate care stau alaturi de case greu incercate de vreme. Terase modeste se oglindesc in vitrinele unor cafenele de lux. Lumea e pestrita, grabita, ici cate un turist – strain – care sa strabata la pas stradutele intortocheate. Ici un teatru elegant, dincolo o curte darapanata. Si totusi, centrul vechi, ale carui intelesuri e limpede ca nu se lasa deslusite fugitiv, e o lume care merita descusuta, cunoscuta pe indelete si mai ales apreciata la adevarata ei valoare. Patrimoniul sau e marturia inceputurilor si devenirii unui mare oras.

Calea Victoriei – cateva ore de istorie la pas

Traseul Calea Victoriei

• lungimea tarseului: 8 km,

• durata de parcurgere: aprox 2h

• numar de obiective: 107

Calea Victoriei – Sud

Piata Natiunile Unite — Calea Victoriei — B-dul Regina Elisabeta — Piata Universitatii — B-dul I. C. Bratianu — Piata Unirii — Aleea Dealul Mitropoliei — B-dul Unirii — strada Sf. Apostoli — Piata Natiunile Unite – harta

Calea Victoriei – Nord

Lungime : 8 km

Timp de parcurs : 2-3 ore

Hotelul Intercontinental — strada Biserica Enei — strada Academiei — B-dul Regina Elisabeta — Calea Victoriei — Piata Revolutiei — strada Boteanu — strada C. A. Rosetti — strada Stirbei Voda — strada Spiru Haret — strada General Berthelot — Calea Victoriei — strada Biserica Amzei — strada Christian Tell — strada Henri Coanda — strada Nicolae Iorga — Calea Victoriei — strada General Gh. Manu — Strada Orlando — Calea Victoriei — B-dul Lascar Catargiu — Piata Romana — B-dul Magheru — strada Tache Ionescu — Piata Alexandru Lahovary — strada Dionisie Lupu — strada Pitar Mos — strada C. A. Rosetti — B-dul Nicolae Balcescu — Hotel Intercontinental – harta

„Cei mai multi dintre noi avem inca naivitatea sa credem ca orasele traiesc prin cladiri, parcuri, bulevarde, tramvaie si telefoane. Greseala! Orasele traiesc prin sufletul lor, si fiecare metropola isi zamisleste o atmosfera, duhul ei neasemuit…“, Felix Aderca

Calea Victoriei este una dintre cele mai vechi artere ale Bucurestilor si, fara indoiala, una dintre cele mai cunoscute, insufletite si pitoresti, amintind, prin varietatea de stiluri arhitectonice ce se infatiseaza privitorului de frumusetea „Micului Paris“ de odinioara. Chiar daca aceasta artera de capetenie a Capitalei – „starostele strazilor care de doua veacuri stapaneste orasul“, cum o numeste Gh. Crutzescu – e amintita prima data catre sfarsitul secolului al XVI-lea, forma ei actuala a prins contur abia dupa jumatatea celui de-al XIX-lea veac, astfel ca astazi Calea Victoriei, din fericire aproape neatinsa de sistematizarile comuniste, serpuieste cand mai lata, cand mai ingusta, intre Piata Victoriei, la nord si Cheiul Dambovitei, la sud (Piata Natiunile Unite).

Partea cea mai veche a Căii Victoriei este porţiunea dintre actuala Piata a Revolutiei si Piata Victoriei, loc care se gasea in afara orasului, si care, inca inainte de epoca brancoveneasca, alcatuia Drumul Brasovului. Porţiunea sudica isi are inceputurile legate de domnia lui Constantin Brancoveanu (1688-1714), fiind deschisa in anul 1692, pentru a uni casa beizadelelor sale („casa coconilor domniei mele“) ce se afla pe malul stang al Dambovitei, cu casele pe care domnul le avea la Mogosoaia si unde avea sa-si construiasca un minunat palat (1702), existent din fericire si astazi. Pentru aceasta Brancoveanu a daramat cam tot ce-i statea in cale, croind drum drept prin locurile varului sau, Aga Constantin Balaceanu (dusmanul de moarte cazut in batalia pe care o castigase voievodul impotriva imperialilor austrieci la Zarnesti la 11 august 1690) pe care si le insusise, pana dincolo de locurile matusii sale, Maria Doamna (sotia lui Serban Cantacuzino, soacra si sprijinitoarea Balaceanului, refugiata atunci la Sibiu si care protestase, dar fara folos). Un fel de expropriere fara despagubiri pe care totusi n-o putem numi silnicie daca ne gandim la moravurile acelei epoci. La inceput se numise Ulita Mare spre Sarindar, dupa numele manastirii zidite la 1652 de Matei Basarab ce se afla pe locul Cercului Militar de astazi.

Cum pe vremea aceea ulitele erau pavate cu podele din trunchiuri de copaci (pavajul din piatra cubica va aparea abia prin anul 1824), Ulitei Mari spre Sarindar i s-a spus, cu timpul, Podul Mogosoaiei, nume ce a dainuit pana dupa razboiul de independenta de la 1877-78, cand a fost schimbat in Calea Victoriei, caci pe aici si-au facut intrarea triumfala trupele romane victorioase la Plevna, Rahova, Grivita si Smardan. Iata etapele unei metamorfoze – ulita-pod-cale – ce deslusesc limpede vechimea si istoria acestei strazi.

Incepand cu secolul al XVIII-lea, Calea Victoriei devine o zona de locuit cautata, mai multe familii boieresti, dar si negustoresti cu stare, ridicandu-si casele aici. Este una dintre primele artere bucurestene care au cunoscut modernizarea europeana. Ultima jumatate a secolului al XIX-lea este marcata de aparitia cladirilor moderne, de rezonanta franceza precum Palatul Postelor, Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), a pasajelor Macca si Villacrosse, a hotelurilor – High Life, Imperial, Splendid, Capsa, Hotel de France, Hotel Louvru, Hotel du Boulevard, Hotel Hugues etc., dar si a palatelor somptuoase precum cele ale familiilor Stirbei, Cantacuzino, Sturdza si desigur, Palatul Regal.

Calea Victoriei a ramas in istorie pentru savoarea anilor in care aici era, cum spune istoricul Adrian Majuru, „o esplananda a modei, a conversatiei, flirtului, a gesturilor masurate, a complezentei, toate atent calculate.“ Aceasta atmosfera mai respira astazi doar prin cladirile care s-au pastrat intr-o bogata varietate de stiluri, cladiri ale caror povesti le vom scoate la lumina pe parcursul a doua trasee destinate amatorilor de incursiuni urbane.

Vom porni de-a lungul acestor trasee in circuitul care se desfasoara de-a lungul Caii Victoriei ca ax principal, cu scurte abateri acolo unde exista locuri si istorii ce merita a fi cunoscute. Astfel, un prim circuit ne va purta pasii in lungul Caii Victoriei, de la Dambovita pana la intersectia cu Bulevardul Regina Elisabeta, trecand apoi prin Piata Universitatii, pe b-dul I. C. Bratianu pana la Piata Unirii si revenind la locul de plecare prin strada Sfintii Apostoli. Cel de-al doilea circuit, mult mai extins, este in continuarea primului si urmareste, in mare parte, Calea Victoriei cu incepere de la Cercul Militar si cu revenire prin b-dul Magheru.